Cât costă un curs de calificare în România

Prețurile cursurilor nu se publică nicăieri în România. Le-am strâns noi, de la furnizori. Mai jos sunt cifrele, metoda de calcul și limitele lor.

Cifrele

Cel mai mic

500 lei

Un sfert sub

990 lei

Mediana

1.200 lei

Un sfert peste

1.600 lei

Cel mai mare preț din catalog este 6.950 lei. Catalogul nu reține tipul programului, deci un preț de mai sus poate fi al unui curs de calificare, dar și de inițiere, specializare sau perfecționare. Singurul reper pe care îl avem este dacă ocupația figurează ca și calificare în Registrul Național al Calificărilor Profesionale: 125 dintre prețuri sunt pe astfel de ocupații, iar mediana lor este 1.500 lei.

Cât de mult înseamnă aceste cifre

229 de prețuri din 10.426 de rânduri vizibile în catalog, adică 2.2%. Un rând este o pereche firmă și meserie, nu o firmă: aceeași firmă apare o dată pentru fiecare ocupație pentru care e autorizată.

Mai important decât procentul este de la câți vin: prețurile sunt de la 58 de firme, iar primele zece dintre ele aduc 120 din 229. Peste jumătate. Cifrele descriu catalogul acestor centre, nu piața din România.

Pe unde au venit: 147 de pe site-ul public al furnizorului, 81 trimise chiar de furnizor, 1 la telefon.

Cum se ajunge la aceste cifre

Prețul minim declarat de fiecare furnizor, câte unul pe firmă și pe meserie, iar cuartilele prin rang pe șirul sortat, fără interpolare.

1. Când furnizorul dă un interval, intră în calcul capătul de jos. Sunt deci minime declarate, nu prețuri finale.
2. O firmă contează o singură dată pe meserie. Cheia este codul fiscal, iar când lipsește, denumirea. Fără regula asta, o firmă cu opt cursuri ar cântări de opt ori.
3. Cuartilele și mediana se iau prin rang pe șirul sortat, la poziția floor((n-1) înmulțit cu p), fără interpolare. Rezultatul este întotdeauna o valoare care există chiar în date.
4. Nu avem prag de vechime: un preț rămâne în calcul până când îl schimbăm.

Există un preț stabilit prin lege?

Nu. Nu am identificat niciun act care să stabilească prețul plătit de o persoană înscrisă pe cont propriu. Suma datorată este cea din contractul de formare profesională, obligatoriu potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 129/2000 și încheiat după modelul din anexa nr. 2 la HG nr. 522/2003, unde pct. 4 cere valoarea totală și tranșele. Art. 18 din ordonanță interzice obligarea participanților la alte activități decât cele din programă.

Unele costuri ale furnizorului sunt însă reglementate: plata specialiștilor din comisia de examinare care nu sunt ai lui (OG nr. 129/2000, art. 24 alin. (4)), preluarea contra cost a formularelor de certificat, sumele făcându-se venit la bugetul statului (art. 44 alin. (4) din ordonanță), și taxa de autorizare, egală cu două salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată (art. 39 alin. (2)). Niciunul nu se transformă direct într-un preț pe cursant.

De ce nu publică furnizorii prețul

Pentru că nicio normă nu îi obligă. Registrul național al furnizorilor autorizați nu conține prețuri, iar contractul de formare, care conține valoarea, se înregistrează la agenția județeană fără să devină public. Prețul depinde de mărimea seriei, de numărul de participanți la examen și de ce include, iar un preț afișat pentru o serie nu se potrivește automat alteia.

Pe meserii

Intră ocupațiile cu cel puțin 4 prețuri. Rămân 12. Denumirile sunt reproduse întocmai din catalog, care păstrează scrierea din registru.

Ce nu știm

• Dacă prețul include TVA și ce anume acoperă. Ce a precizat furnizorul se vede pe fișa lui.
• Ce tip de program este fiecare curs cu preț. Catalogul nu reține tipul, iar potrivirea cu registrul calificărilor e singurul reper.
• Prețurile celor 10.197 de rânduri rămase. Le cerem, pe rând, prin email.

Cifrele sunt citite din catalog la afișarea paginii. Vezi și cât durează un curs sau setul de date deschise.